90 DE ANI DE LA PUNEREA PIETREI DE TEMELIE A SANATORIULUI TBC DOBRIȚA
Acum nouă decenii, în Gorj, a fost demarată construcția Sanatoriului TBC Dobrița, o instituție medicală de referință care a evoluat în timp, devenind astăzi Spitalul de Pneumoftiziologie „Tudor Vladimirescu”. Această edificare a fost realizată în contextul unei nevoi urgente de tratament pentru bolnavii de tuberculoză, având în vedere că locul ales era renumit pentru aerul său curat și condițiile naturale prielnice recuperării.
În anul 1936, în vremea domniei Regelui Carol al II-lea, a fost pusă piatra de temelie a sanatoriului, sub coordonarea lui Gheorghe Tătărăscu, pe atunci prim-ministru al României. Terenul, situat pe muntele Măgura Susenilor, a fost declarat de utilitate publică, destinat construirii unei structuri ce urma să găzduiască pacienți bolnavi de tuberculoză.
Locația a fost aleasă cu mare grijă, la aproximativ 22 de kilometri de Târgu Jiu și la o altitudine de aproximativ 780 de metri. Aceasta asigura un mediu natural favorabil recuperării, fiind înconjurată de păduri și ferită de agitația urbană. Proiectul a fost realizat de arhitectul italian Angelo Viecelli, inspirat după modele elvețiene. Edificiul avea o formă unică, configurată sub forma literei „Y”, optimizând astfel spațiile pentru pacienți și funcțiile medicale necesare. Se spune că Tătărăscu a solicitat arhitecților să conceapă clădirea cu „atâtea uși câte zile are un an”, subliniind astfel importanța locului.
Lucrările au început în 1937, dar derularea acestora a fost îngreunată de dificultăți logistice, materialele fiind transportate din satul vecin Suseni. Piatra utilizată în construcție a fost extrasă din apropierea amplasamentului, iar pentru funcționarea sanatoriului, au fost create infrastructuri precum o microhidrocentrală pe Valea Susenilor și o uzină de apă, facilitând astfel dezvoltarea economică a regiunii.
După cinci ani de eforturi, sanatoriul a fost inaugurat în 1941, având inițial 150 de paturi disponibile. Aceasta a dus la transformarea întreagă a zonei Dobrița-Suseni, creând locuri de muncă și atrăgând angajați din diferite colțuri ale țării și Republicii Moldova. În pericolul provocat de al Doilea Război Mondial, o parte din sanatoriu a fost destinată, printr-un acord, tratării soldaților răniți.
Numărul pacienților a crescut semnificativ în anii 1950, atingându-se 450-500 de persoane. Sanatoriul a beneficiat de expansiune, înființându-se secții dedicate tuberculozei osoase și intervențiilor chirurgicale pulmonare, unde au activat medici renumiți. Cu toate acestea, pe măsură ce incidența tuberculozei a scăzut, spitalul a evoluat, diversificându-și serviciile pentru a include tratamente pentru diverse afecțiuni pulmonare și recuperare.
După 1990, sanatoriul a revenit la un profil specializat în bolile pulmonare, iar în 1 octombrie 2002, prin ordin al Ministerului Sănătății, a fost redenumit Spitalul de Pneumoftiziologie „Tudor Vladimirescu”. Devine astfel evident că în cei 90 de ani de funcționare, instituția a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții pentru zeci de mii de pacienți și a contribuit la dezvoltarea sistemului medical din întreaga regiune.
Pe măsură ce se sărbătorește acest moment emblematic, Primăria din Runcu subliniază importanța spitalului nu doar în domeniul sănătății, ci și ca un catalizator pentru progresul economic și social al zonei, consacrându-l ca un simbol al speranței și profesionalismului în medicină.
