Proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana
În Duminica a 19-a după Rusalii, pe 4 octombrie 2026, la Sfânta Mănăstire Tismana a avut loc slujba solemnă a proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. Evenimentul s-a desfășurat cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, și a reunit un număr mare de credincioși din județul Gorj și din toată țara.
Sobor de ierarhi la Tismana
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de un sobor ales de ierarhi, preoți și diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române. Au slujit Î.P.S. Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Î.P.S. Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, P.S. Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, P.S. Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, P.S. Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, P.S. Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, și P.S. Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Predica despre iubirea vrăjmașilor
Î.P.S. Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, a tâlcuit în cuvântul său Pericopa Evanghelică „Predica de pe munte. Iubirea vrăjmașilor”, amintind porunca rostită de Hristos: „Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi!” (Luca 6, 27). Ierarhul a explicat că, dacă cineva ne face rău și ne este vrăjmaș, nu trebuie să-l urâm, ci să-i facem bine, câștigându-l atât ca prieten în viața aceasta, cât și pentru Împărăția lui Dumnezeu. El a îndemnat ca Bunul Dumnezeu să ne întărească să-i iubim pe semenii noștri, pe cei care ne fac bine și pe cei care ne fac mai puțin bine, pentru că Hristos a venit în lume să întemeieze o societate bazată pe iubire.
Model de rugăciune și smerenie
Înaltpreasfințitul Părinte dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei, a vorbit la finalul Liturghiei despre viața Cuvioasei Antonina, spunând că aceasta a ostenit în mănăstire, și-a înfrumusețat viața cu fapte bune și a fost preamărită de Dumnezeu în ceruri. Ierarhul a arătat că, dacă înaintea ei mănăstirea a dat sfinți monahi, acum este cinstită și o sfântă din rândul maicilor, ceea ce înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt în acest loc continuă. Cuvioasa a fost descrisă ca un model de sfințenie, de liniște sufletească și de rugăciune neîncetată, iar virtuțile ei, deși nenumărate, au fost ascunse de ea însăși.
Mitropolitul a amintit că, părăsindu-și viața lumească și familia, Sfânta Antonina a venit la mănăstire, unde a slujit cu renunțare la cele pământești. El a subliniat și iubirea ei deosebită față de creație: ocrotea florile, pădurile, animalele din gospodăria mănăstirii și viețuitoarele sălbatice, pe care le vindeca și le adăpa. În încheiere, ierarhul a îndemnat: „S-o rugăm pe Sfânta Cuvioasa Antonina să mijlocească la Milostivul Dumnezeu pentru noi toți, pentru mănăstirea aceasta, pentru neamul nostru românesc, să ne dăruiască credință neclintită, smerenie, răbdare și dragoste curată.”
Tomosul sinodal și viața Cuvioasei
Tomosul sinodal de canonizare a fost citit de P.S. Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei. Potrivit acestuia, Cuvioasa Antonina s-a născut la 7 martie 1923 în comuna Runcu, județul Vâlcea, primind la botez numele Ilinca. Mama i-a fost primul povățuitor în credință și rugăciune. După trecerea la cele veșnice a mamei sale, a intrat în obștea Mănăstirii Tismana la 10 iunie 1950, în ziua prăznuirii Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, iar la călugărie a primit numele Sfintei Antonina. Chilia ei s-a învecinat până la sfârșitul vieții cu grajdurile animalelor mănăstirii.
În mănăstire, cuvioasa a sporit în rugăciune, priveghere și post, având o smerenie adâncă. Pentru smerenia și iubirea sa, a primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al facerii de minuni și al înainte-vederii, daruri pe care le-a ascuns celor mai mulți. A trăit în desăvârșită sărăcie, având în chilie un pat cu o saltea umplută cu paie și pănuși de porumb. Și-a cunoscut dinainte clipa trecerii din această viață și le-a înștiințat pe maici, mutându-se la Domnul cu pace la 23 decembrie 2011, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântată în cimitirul mănăstirii.
La finalul slujbei au fost aduse mulțumiri ierarhilor și oficialităților prezente, precum și binefăcătorilor mănăstirii. Î.P.S. Părinte Mitropolit Irineu a mulțumit ierarhilor care au participat la acest eveniment ce va rămâne în istoria și memoria Bisericii și a poporului dreptcredincios din Oltenia și din întreaga Patriarhie Română.
