Învățătura Preotului de mir – „De mă iubește cineva pe Mine, păzește poruncile Mele”
În zilele noastre circulă tot felul de idei și concepții potrivit cărora toate religiile ar fi la fel, toate ar fi bune și toți oamenii s-ar închina, de fapt, aceluiași Dumnezeu. Aceasta nu este decât o părere omenească, ne spune Mântuitorul: „Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește nici pe Tatăl care L-a trimis”. Deci cine nu îl cinstește pe Iisus Hristos nu îl cinstește nici pe Dumnezeu Tatăl, iar cine nu vrea să vină la Hristos stă departe de Dumnezeu Cel unul în ființă și întreit în Persoane.
Dacă ar fi existat o altă cale de mântuire, nu ar fi fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să se întrupeze, să pătimească, să fie răstignit și să moară, apoi să învieze și să se înalțe la cer. Prin Adam, firea noastră a fost slăbită, a căzut și s-a denaturat, iar pentru a o putea restaura era nevoie de ceva care să vină din exterior, ceva divin, din pronia divină.
Omul singur nu putea să refacă această stare, mai ales că sufletele oamenilor nu se puteau înălța la cer, chiar dacă erau sufletele drepților și ale proorocilor din Vechiul Testament. Fiindcă omul, prin sine, oricâte fapte bune ar face, nu se poate mântui singur.
Cei care au mașini înțeleg mai ușor, pentru că au văzut că există pâlnii cu sită care filtrează carburantul de impurități și de apă, care rămân deasupra sitei, în timp ce benzina se duce mai departe în rezervor. Benzina trece prin găurile mici ale sitei, iar apa nu poate trece, pentru că are o altă tensiune superficială. Tot așa este și cu sufletul omului: nu ne putem ridica la cer dacă suntem legați de pământ prin patimi, dacă nu ne-am curățit sufletul de toate legăturile care ne țin de lucrurile pământești.
În Vechiul Testament, drepții nu se puteau ridica la cer singuri prin forțele proprii, pentru că firea lor nu era restaurată, nu era transformată, nu era refăcută. Acest lucru s-a întâmplat prin jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar firea noastră se reface aici, în Biserică, prin împărtășirea cu Sfânta Euharistie, cu Trupul și Sângele Domnului și, bineînțeles, prin împărtășirea de toate celelalte Sfinte Taine, începând cu Sfântul Botez.
Gândiți-vă cât de mare este Taina Spovedaniei, care ne curățește de păcatele făcute după ce am fost botezați. Taina Sfântului Botez reface starea sufletească, o curățește, iar dacă nu ar exista Taina Sfintei Spovedanii, noi nu ne-am putea curăți de toate legăturile care ne țin permanent strânși de cele pământești. Când ne spovedim, prin harul lui Dumnezeu, har dat special preoților în Biserică, ne dezlegăm de toate legăturile care ne țin atrași de pământ.
Este important să înțelegem aceste lucruri, să le reținem și să le transmitem mai departe, ca să nu asimilăm tot felul de idei sincretiste și speculative, cum că toate religiile sunt bune, pentru că ne înșelăm. Dumnezeu este dreptul judecător, pentru că El este Cel care înseamnă iubire, dar este și dreptate.
Ce avem noi de făcut? Aceasta este partea teoretică. Avem datoria să împlinim poruncile Domnului, să credem cinstit în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu adevărat și om adevărat, și să împlinim poruncile și învățăturile pe care El ni le-a dat. Căci spune Mântuitorul: „De mă iubește cineva pe Mine, păzește poruncile Mele”. Îl iubim pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, păzind poruncile Lui, deci să credem drept și să păzim poruncile pe care El ni le-a lăsat.
Le spun de multe ori credincioșilor mei din parohie că, dacă citim cu multă atenție Noul Testament, înțelegem că poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele. El spune: „Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară”. Nouă ni se pare greu să trăim creștinește pentru că suntem legați de pământ. Poate că am vrea să le facem pe toate, să fim și cu Dumnezeu, să fim și cu lumea, să îndestulăm trupul cu de toate, să-i facem pe plac trupului cu cele materiale, dar în același timp să câștigăm și viața veșnică. Aceste două lucruri se cam contrazic, de aceea trebuie să fim cu multă luare aminte și să înțelegem de ce ne este greu uneori sau ni se pare greu să împlinim viața creștinească așa cum ne-a lăsat-o Mântuitorul.
Ca să vedem că nu este greu nici de înțeles, nici de făcut, căci spune Mântuitorul: „Nu judecați ca să nu fiți judecați”, „Iertați ca să fiți iertați”. Iertați aproapelui vostru greșelile și Dumnezeu vi le va ierta pe ale voastre.
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
