ÎNVĂŢĂTURA PREOTULUI DE MIR – NUMAI CREDINŢA ÎN HRISTOS CEL ÎNVIAT ESTE LEGĂTURA TRAINICĂ ŞI SOLIDĂ CARE NE APROPIE PE NOI DE PUTEREA SA!
În calitate de preot de parohie, cu o deschidere constantă către toți cei care au nevoie de îndrumare spirituală, credința în iertarea păcatelor este crucială, reprezentând o esență a creștinismului. Aceasta nu doar că înfățișează triumful lui Dumnezeu asupra morții, dar este concretizată în simbolistica iconografică specifică Sărbătorii Paștelor, unde imaginea Învierii lui Hristos, care sparge porțile iadului, captează profund mesajul de răscumpărare. Ceremoniile de spovedanie, la care mulți dintre credincioși recurg, confirmă această realitate, adesea lăsându-i pe oameni cu senzația de ușurare, ca și cum ar zbura sau ar fi ajuns în rai.
Pe lângă aspectele spirituale, credința ne ajută să căutăm sensul adevărat al vieții noastre pe Pământ. Fiecare dintre noi, dotat cu capacitate de judecată, nu poate ignora întrebările profunde despre originea și destinația noastră, dar și despre rolul pe care îl avem în univers. Cei care cred că pot găsi răspunsuri prin știință, filozofie sau prin acumularea de bunuri materiale, realizează adesea că aceste lucruri nu oferă adevărata satisfacție sau împlinire. Fără o legătură autentică cu Creatorul, nu putem atinge adevărata noastră natură ca oameni. Iisus ne spune că viața nu se reduce la nevoile fizice, iar acest mesaj a fost deseori ignorat.
Mântuitorul nostru a afirmat că „toate sunt cu putinţă celui ce crede”, o declarație care ar trebui să ne încurajeze să ne bazăm credința în El. Totuși, realitatea este că ne alimentăm adesea cu iluzii – preocupându-ne excesiv de palmaresul material sau de puterea pe care o conferă tehnologia, uitând de spiritualitatea profundă care ne leagă de divin.
Un exemplu elocvent al puterii credinței este relatat în Scriptură, când Iisus a provocat un tată, oferindu-i șansa de a și-o afirma. Așa cum acest bărbat, plin de îndoieli, a strigat spre Hristos „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”, acea credință menținută chiar și în fața fricii și îndoielii, devine modelul nostru. Credința autentică, chiar și cât un grăunte de muștar, poate muta munții grei din calea noastră, așa cum ne învață legendele sfinților care au trăit o viață de credință activă.
În epistolele sale, Sfântul Apostol Ioan afirmă că există o forță în viața umană, capabilă să biruie toate obstacolele, iar aceasta este credința. Este esențial ca atât noi, cei slujitori ai altarului, cât și mirenii, să recunoaștem și să trăim această veritate, mai ales într-o lume care se bazează din ce în ce mai mult pe puterea tehnică și materială. Vremurile moderne, ce ne oferă tehnologii avansate și tot mai multe metode de distrugere, ne obligă să ne întoarcem către valori fundamentale, cum ar fi mila și dragostea, ca soluții la problemele cu care ne confruntăm.
Prin urmare, credința în Dumnezeu rămâne singura adevărată putere vie care se opune distrugerii, oferindu-ne sens și o direcție clară în viețile noastre agitate. Trebuie să ne amintim constant că progresul nu poate fi definit doar prin dezvoltări materiale, ci mai ales prin cultivarea virtuților care ne fac umani și buni unii cu alții. În această lumină, credința devine legătura esențială care ne unește, deoarece fără ea, toate celelalte nu sunt decât iluzii trecătoare.
Costinel GAVRILĂ, Preot Paroh, Parohia Răşina II, Vârfu’ Viei, ŢICLENI
