Doi medici gorjeni cu vocație literară: Ștefan Marinescu și Cornel Munteanu
Ștefan Marinescu și Cornel Munteanu au îmbinat practica medicală cu pasiunea pentru literatură. Ambii au fost medici dedicați, cu o conduită caracterială bazată pe modestie, generozitate, altruism și onestitate, aplicând în practica lor principiul lui Petronius: „Medicus nihil aliud est quad animi consolatio” – medicul nu este decât un mângâietor al sufletului.
Cornel Munteanu s-a implicat în acțiuni caritabile, cheltuind aproximativ 60.000 de lei pentru construcția unui praznicar în curtea bisericii din localitate. De asemenea, s-a zbătut ani de zile pentru eternizarea unor personalități locale: învățătorul Ion I. Popescu din Bărbătești și Nicolae Hasnaș.
Învățătorul Ion I. Popescu a fost răsplătit de Ministerul Învățământului cu Ordinul „Răsplata muncii”, decorație înmânată la Iași, la 27 mai 1912, cu prilejul dezvelirii statuii lui Al. Ioan Cuza, conducând delegația de la Gorj. Școala Generală din Bărbătești îi poartă numele, iar pe 20 octombrie 2022 a fost inaugurat monumentul cu bustul său. Cornel Munteanu continuă să lupte pentru ca un spital din Târgu Jiu să poarte numele lui Nicolae Hasnaș.
Cei doi medici și-au descoperit și vocația literară, completând astfel pleiada iluștrilor medici scriitori: Ion Biberi, Victor Papilian, Vasile Voiculescu, Augustin Buzura, C.D. Zeletin și alții. Ștefan Marinescu a fost membru al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Mediciniști.
Prozator, poet, epigramist și publicist, Ștefan Marinescu a debutat în presa scrisă în 1967, iar editorial în 1984, cu proza scurtă „Atac de cord”, Editura „Scrisul Românesc”. A publicat volumele de proză „Trecutele iubiri” (1988), „Medicul de femei” (1996, 2001) și „Amintirile unui nou născut” (2002, împreună cu Raisa Marinescu). A semnat volumele de epigrame „Păcate amestecate” (1991) și „Rețete gratuite” (1997), publicistica „Publicistică” (2005) și „Rezonanțe” (2008), precum și versurile din „Meditații” (1995) și „Invitație la fericire” (2008). Volumul „Meditații” a fost scris în amintirea fiicei sale, trecută prematur în lumea de dincolo la 36 de ani. A fost membru al Societății Scriitorilor Olteni Craiova, membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (1990) și al Uniunii Epigramiștilor din România (1990).
Cornel Munteanu, prozator și epigramist, a debutat editorial în 2007 cu „Pete pe halatul alb”, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, cu o prefață semnată de Gheorghe Grigurcu. A continuat cu volumele de proză „Focuri, fumuri” (2010), „Meandre”, „Văduva” (2015), „Pușlamaua” (2018) și „Frământări” (2023). Ca epigramist, a publicat șase volume: „Doamna ce-am ales-o aseară…” (2009), „Printre cactuși” (2010), „Fel de fel” (2014), „Piruete” (2016), „Stropi de haz” (2019) și „Gânduri” (2022).
Referințe critice asupra operei lui Cornel Munteanu au venit din partea scriitorilor Gheorghe Grigurcu și Nicolae Dragoș, cărora li se alătură Marin Arcuș. Operele celor doi medici scriitori au o varietate tematică ce include scăderi din sistemul sanitar, aspecte cinegetice, abateri de la etica conjugală, alcoolism, incompetență, promovarea după criterii politice și corupția.
În timp ce Ștefan Marinescu pune accentul pe sacrificiul celor care înfăptuiesc actul medical spre salvarea semenilor, Cornel Munteanu evidențiază neajunsurile din spital. Oralitatea stilului se observă în toate scrierile în proză ale lui Cornel Munteanu.
Cei doi medici sunt și epigramiști antologici, înzestrați cu un umor savuros și incisiv. Ștefan Marinescu a decedat la 4 noiembrie 2016, la vârsta de 87 de ani, în Rusăneștii săi natali. Cornel Munteanu, aflat pe treptele deceniului al nouălea, își continuă activitatea literară.
Cornel Munteanu, medic cardiolog cu 47 de ani petrecuți la Spitalul din Târgu Cărbunești, s-a născut pe 13 septembrie 1940. Având în vedere contribuția sa medicală, se recomandă acordarea Titlului de Cetățean de Onoare al orașului Târgu Cărbunești.
