INTERVIU CU COSTEL DOBRIȚESCU – PICTOR CONSACRAT ȘI POET PRIN VOCAȚIE
Cu o carieră artistică care se întinde pe câteva decenii, Costel Dobrițescu îmbină pătrunderea profundă în lumea visului cu texturi vibrante pe pânză, generând un univers unde pictura și poezia se completează într-o armonie fascinantă. În acest dialog, artistul deschide ușa sufletului său și ne poartă printr-o călătorie presărată cu amintiri, inspirații și reflecții asupra locului artei în viața omului.
Câteva detalii despre originile dumneavoastră pentru cititorii care nu vă cunosc.
Originile mele se află într-un sat din apropierea Târgu-Jiului, în comuna Dănești-Gorj. Am crescut în mediul rural, înconjurat de câmpie și dealuri, unde îmi petreceam timpul fascinându-mă de natura din jur. Pădurea și zăvoaiele m-au inspirat să devin pictor. Deși nu aveam o bibliotecă acasă, pasiunea pentru lectură m-a însoțit, căutând ziare și cărți în locuri neașteptate, inclusiv la bunica mea.
Cum interacționează pictura și poezia în universul artistic pe care l-ați creat?
Într-adevăr, pictura și poezia, deși sunt forme de exprimare distincte, sunt interdependente în viziunea mea artistică. Așa cum a deschis Horațiu în „Ars Poetica”, aceste două arte se subliniază reciproc. Pictura m-a definit mai profund, dar ambele reprezintă pasiuni vechi. De la încercările de a reproduce realitatea, am căutat să transpun imagini poetice, transformând vizibilul în metafizic.
Când ați realizat că aveți o sensibilitate specială pentru artă?
Sensibilitatea pentru artă s-a dezvoltat din copilărie, influențată de tatăl meu, care, având talent artistic, m-a inspirat să creez. Îmi exersam abilitățile desenând personaje și obiecte pe caiete sau chiar pe cărți. Activitățile practice din copilărie m-au ajutat să îmi dezvolt simțul artistic, culminând în participarea la cursurile Școlii Populare de Artă.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră devenirea membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România?
A deveni membru al Uniunii Artiștilor Plastici a fost un moment semnificativ în cariera mea artistică. După o serie de expoziții personale, visam să fac parte din această comunitate prestigioasă, iar recunoașterea a venit după ce am finalizat studiile. Aceasta a adus cu sine atât un sentiment de bucurie, cât și o responsabilitate crescută.
Ce teme vă caracterizează lucrările artistice?
Deși am experimentat cu stiluri precum cubismul, am ajuns să mă definesc ca peisagist, abordând subiecte legate de natură. Picturile mele reflectă povești legate de case vechi, aducând un omagiu tradiției și istoriei locurilor. Astfel, am reușit să îmbin realismul cu o notă de abstracțiune, creând o narațiune subtilă în fiecare lucrare.
Cum influențează locurile natale și oamenii din Gorj creația dumneavoastră artistică?
Locurile natale și oamenii din jurul lor se reflectă profund în creațiile mele. Am pictat peisaje din comunele natale, capturând esența oamenilor și spiritului locurilor, chiar și atunci când aceste case nu mai erau locuite. Sentimentele aferente acestor amintiri îmi îmbogățesc creația, oferind o dimensiune emoțională lucrărilor mele.
În ce mod influențează actul artistic tablosele și poeziile dumneavoastră?
Actul de creație este similar în pictură și poezie, ambele cer o concentrare și o profunzime emoțională. Pictura mă ajută să mă detașez de concret, în timp ce poezia îmi oferă libertatea de a explora gânduri și imagini. Ambele forme de artă sunt ecouri ale adevărului interior și ale sentimentului uman.
Credeți că artistul se naște sau se formează prin experiențele de viață?
Consider că artistul se naște cu o sensibilitate specială, dar experiențele de viață și educația îl formează și îl dezvoltă. Talentul inițial poate fi rafinat printr-o muncă constantă și prin explorarea profunzimilor ființei umane.
Ce le-ați transmite tinerilor care se tem să își urmeze calea artistică?
Le-aș recomanda să nu ignore vocea interioară care încurajează explorarea artistică. Urmarea visului artistic, cu perseverență, poate construi o punte între imaginație și realitate. Îndemn tinerii să nu evite impulsurile creative, deoarece arta poate transforma profund percepția asupra sinelui și asupra lumii înconjurătoare.
