Maica Domnului nu ne-a părăsit, când ne simțim lepădați – „Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”!
La Praznicul „Adormirea Maicii Domnului” și la prăznuirea „Sf. Martiri Brâncoveni”, să nu uităm că Preasfânta Maică se roagă neîncetat pentru noi. Ea este mereu alături de noi, căci atunci când o căutăm din inimă, răspunsul ei este instantaneu. Moartea și vindecarea s-au întâlnit în Maica Domnului, apărătoarea neamului nostru în fața dificultăților vieții. Izvoarele tămăduitoare își arată forța prin ea, aducând alinare celor bolnavi și celor sănătoși deopotrivă.
De multe ori, uităm să ne întoarcem spre ea, în vremurile de încercare, când ajungem să ne simțim părăsiți chiar de cei mai apropiați. În momentele noastre de slăbiciune, când rănile sufletului sunt mai adânci, atingerile blânde ale Preasfintei Maici ne pot aduce lumina și hope. Ea, fiind un model perfect de iubire și curăție, a fost aproape de Răstignit, și este prin excelență numită „Mamă” de întreaga umanitate.
Pe calea noastră, trebuie să ne amintim că, deși prietenii și familia pot să ne dezamăgească sau să ne umbrească cu indiferența lor, Maica Domnului rămâne o constantă. Este necesar să ne ridicăm privirile spre Hristos, atunci când simțim veninul păcatului în sufletul nostru. Acolo, în mântuire, în Hristos răstignit, găsim adevărata noastră vindecare.
Asemenea lui Moise, care a înălțat șarpele în pustie, tot așa și noi suntem chemați să ne înălțăm privirile spre Fiul lui Dumnezeu. Tot cel ce crede în El va avea viață veșnică, conform promisiunii sale divine. Călătoria noastră duhovnicească spre pământul făgăduinței cerește trebuie să ne fie călăuzită de credință și de ospitalitatea divină a Maicii Domnului.
Când întâmpinăm încercări și dureri, amintirea rugăciunilor lui Moise ne poate întări inima. Chiar și în cele mai întunecate momente, propria noastră credință și absolvența rugăciunilor pot schimba adesea voința divină. Căci nimeni nu își mai amintește cum rugăciunea a salvat poporul lui Israel, și există acea comuniune profundă între Maica Domnului și cei care îi cer ajutorul. Ea nu ne părăsește niciodată.
Astfel, în cele din urmă, prezența ei este ca un far în noapte, arătând direcția celor ce cred, iar noi suntem datori să ne ajutăm unii pe alții, simțind că suntem frați și surori în Hristos. Iar, în comunitatea credinței, mădularele unite își vor purta de grijă unii altora, așa cum Capul – Hristos îngrijeşte de Trupul Său duhovnicesc.
Amin.
