Relieful carstic gorjean – un veritabil sanctuar al naturii
În sudul munților Vulcan, un aspect deosebit al peisajului este dat de formarea calcarelor care au generat, de-a lungul timpului, un număr impresionant de procese de carstificare. Această carstificare a creat un peisaj specific, aducând un plus de frumusețe și pitoresc zonei. Caracteristicile acestui relief carstic reflectă nu doar diversitatea naturală, ci și bogăția geologică a regiunii.
Dominând zona, platforma de eroziune Gornoviţa, denumită astfel de celebrul geograf francez Emilian de Martonne la începutul secolului XX, este un element central în studierea reliefului din acest areal. Această platformă se împarte în mai multe nivele distincte, fiecare având particularitățile sale. Platforma inferioară, cunoscută sub numele de Gornoviţa 1, se află între altitudinile de 400 și 750 de metri. Caracterizată printr-o înclinație ușoară, aceasta seamănă cu o terasă situată aproape de zona depresionară subcarpatică, oferind condiții ideale pentru dezvoltarea reliefului carstic.
În contrast, platforma superioară, sau Gornoviţa 2, se situează între 750 și 1100 metri, având dimensiuni mai bine definite și o înclinație mai pronunțată. Din perspectiva geografică, între 1100 și 1500 de metri se dezvoltă platforma de eroziune Râul Şes, ceea ce reprezintă cel mai înalt nivel carstic al secțiunii sudice a masivului montan.
Relieful carstic de pe aceste platforme este ilustrat prin prezența cheilor, dolinelor și lapiezurilor. Cheile, formate de râuri și afluenții acestora care străbat zonele calcaroase, includ celebrele Chei Sohodolului, Chei Şuşiţei Seci și Chei Şuşiţei Verzi. Dintre acestea, Cheile Sohodolului se remarcă prin lungimea lor, extinzându-se pe aproximativ 12 kilometri. Aceste chei, aflate între Poiana Contului și partea de nord a comunei Runcu, trec prin zone unde rocile mai dure, precum granitele și șisturile cristaline, întrerup formarea normală a fenomenelor carstice.
Dolinele, un alt tip important de formare carstică, sunt caracteristice platformei Gornoviţa 1, unde se găsesc în densitate mare, în special în estul și vestul zonei Şuşiţa Seacă. Pe de altă parte, pe platforma Gornoviţa 2, densitatea acestor forme este semnificativ mai redusă, iar în perimetrul platformei Râul Şes acestea sunt aproape inexistente.
Lapiezurile, forme de eroziune caracteristice, sunt abundente pe Gornoviţa 1 și 2, putând fi observate în diversele lor faze de evoluție. Câmpuri de lapiezuri bine conservate pot fi găsite în locuri precum Tufoaia, Măgura, și Babele, pe partea vestică a Văii Deleşului, dar și în apropierea vârfurilor Leşu și Cioclovina Vălarilor, unde se află cea mai impresionantă suprafață de lapiez din Carpații Meridionali.
Zona carstică de la Şuşiţa Seacă se distinge printr-o variabilitate excepțională a calcarelor, desfășurată pe o suprafață vastă. Pantele abrupte și porțiunile dificile, împreună cu lipsa aproape totală a apei la suprafață în perioadele de secetă, transformă această regiune într-un loc provocator pentru cercetarea diverselor forme și fenomene carstice, chiar și pentru echipe bine pregătite echipat corespunzător.
