Repere spirituale – De Gustar un Ave la Tismana Gorjului
În perioada lunii August, am avut ocazia să vizitez Mănăstirea Tismana, un lăcaș de cult cu o istorie bogată, situat într-un cadru natural impresionant. Aici, am profitat de ocazia de a aprinde o lumânare și de a-mi aduce un omagiu Divinității, într-un loc ce a fost martor la multe sacrificii și credințe de-a lungul timpului.
La intrarea în mănăstire, un bătrânel, aparent modest, m-a întrebat dacă cunosc istoria acestui sfânt lăcaș. Răspunzând sincer că nu cunosc prea multe, am fost încântat să ascult povestea sa captivantă despre Tismana, un loc ce a jucat un rol esențial în cultura și religia românească.
Conform celor relatate de bătrân, Mănăstirea Tismana este situată „pe o poliță prinsă în coasta muntelui”, așa cum a descris-o călătorul Paul din Alep în 1657, fiind și „mai înecată în pădure decât orice altă mănăstire din țară”, conform lui Nicolae Iorga. Această mănăstire poartă numele de la lemnul de tisă, ce a crescut din abundență în zonă, având o frumusețe naturală ce îndeamnă la meditație și rugăciune.
Fondată între anii 1364-1373 de călugărul Nicodim, în timpul domniei lui Vladislav Vodă, Mănăstirea a primit un loc special în istoria religioasă a țării. Legenda spune că Nicodim, originar dintr-un neam boieresc, a visat să construiască o mănăstire splendidă undeva în România, iar după multe căutări, a găsit locul dorit la Tismana.
Documentele istorice confirmă că Tismana este cea mai veche mănăstire fondată de Nicodim, având o origine ce se întinde înapoi până la formarea primelor state feudale românești. Aceasta a fost înălțată pe vremea lui Nicolae Radu I și a fost menționată ca „cea mai bătrână din toate mănăstirile din țara Domniei Mele” într-un document din 1590.
Arhitectura mănăstirii, construită din piatră și cărămidă, îmbină stiluri bizantine cu elemente deosebite, oferind o priveliște magnifică în peisajul natural. La începutul secolului XX, Mănăstirea Tismana a jucat un rol crucial în mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu, fiind locul de refugiu pentru revoluționari în timpul conflictului.
Mănăstirea a continuat să fie un important centru cultural și de învățământ, păstrând informații valoroase despre formarea poporului român, lăsând o moștenire semnificativă în istoria țării. Munca călugărilor de-a lungul timpului a contribuit la conservarea limbii române și a documentelor vitale pentru posteritate.
Astfel, Mănăstirea Tismana rămâne un simbol al credinței și tradiției românești, invitând vizitatorii să descopere nu doar frumusețea sa fizică, ci și istoria care îi dă viață.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
