„`html
SALA ,,BRÂNCUȘI” A GALERIEI NAȚIONALE DE ARTĂ MODERNĂ ȘI-A REDESCHIS PORȚILE PENTRU VIZITATORI
Redeschiderea Sălii „Brâncuși” a Galeriei de Artă Românească Modernă a avut loc miercuri, 5 august 2026, după întoarcerea lucrărilor din expoziția internațională „Constantin Brâncuși – L’ origini dell’ Infinito”, care a avut loc timp de cinci luni la Mercati di Traiano – Museo dei Fori Imperiali din Roma.
Accesul a fost gratuit pentru toți vizitatorii, având în vedere că ziua de miercuri a coincis cu prima din luna curentă. Galeria de Artă Românească Modernă expune istoria artei românești de la mijlocul secolului al XIX-lea până spre sfârșitul anilor ’70, prezentând lucrări semnificative ale artiștilor de renume precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian și, desigur, Constantin Brâncuși, care sunt reprezentate amplu în selecțiile de-a lungul timpului.
Lucrările lui Grigorescu, Aman, Tonitza, Luchian și Petrașcu sunt expuse cu scopul de a ilustra influențele picturii franceze asupra artiștilor români de atunci, aceștia căutând să definească un specific național. Artiști precum Ștefan Luchian, Theodor Pallady și Gheorghe Petrașcu continuă să exploreze modernitatea europeană, contribuind astfel la avangarda artistică din anii 1920-1930, așa cum o demonstrează lucrările lui M. H. Maxy, Marcel Iancu și Victor Brauner.
Generațiile ulterioare de artiști continuă să prezinte diversitate în stiluri și curente, înrădăcinându-se tot mai profund în scena artistică europeană. Exponatele incluse reînsuflețesc moștenirea artistică brâncușiană, având în vedere că la sală se află un grup consistent de lucrări de tinerețe ale lui Constantin Brâncuși, ce sugerează dorința acestuia de a se desprinde de tradiția academică în favoarea explorării unui drum artistic propriu. Această tendință este continuată și de către elevii săi, cum ar fi Milița Petrașcu și Irina Codreanu.
Un aspect notabil al expoziției este prezentarea în premieră a Carnetului de schițe al lui Brâncuși și a două capete de copil din bronz, realizate în 1906. Carnetul constituie un document rar care reflectă etapa formativă a artistului, având 71 de pagini legate într-o copertă cartonată roșie. Acesta conține 89 de schițe, dintre care două neterminate, alături de însemnări autografe, având o valoare semnificativă în patrimoniul cultural românesc. Printre cele mai relevante desene din carnet se regăsesc primele autoportrete cunoscute ale lui Brâncuși, reprezentând nu doar o reflecție a identității lui artistice, ci și o introspecție în psihologia sa, evidențiată de ambiția și autoironia pe care le manifestă în aceste lucrări.
„`
