Învierea Domnului, pentru Sfântul Arsenie de la Prislop
În conştiinţa umanităţii s-a conturat adevărul de necontestat că Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare a creştinătății, a adus omenirii speranţa mântuirii şi vieţii veşnice, prin sacrificiul Mântuitorului Iisus Hristos. Chiar dacă scepticii clamează cu ostentaţie că nu este un adevăr de necontestat că Iisus Hristos ar fi Înviat și că spiritualitatea depășește legile fizicii, creștinii ortodocși își prăznuiesc în această Duminică Sfintele Paști, cea mai veche și mai cinstită sărbătoare a creştinătății. Prin fapta Sa pe Cruce şi prin înmormântarea Sa, urmată de Înviere, așa cum spune părintele Arsenie Boca: „Este singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi”. Iisus Hristos a adus omenirii speranţa mântuirii și a vieții veşnice. În Slava Bisericii, Învierea Domnului este confirmarea fundamentală a creștinatatii, praznicul praznicelor, sărbătoarea bucuriei depline și a Luminii Divine, a sufletului, a comuniunii dintre oameni și a comuniunii oamenilor cu Dumnezeu.
Dacă scepticii întâmpină dificultăți în a accepta explicația referitoare la Învierea lui Iisus și la spiritualitatea divină, care transcende legile fizice, unii dintre aceștia se îndreaptă spre teorii ale ateismului care se dovedesc a fi mai absurde și lipsite de logică decât relatările biblice. Aceste ipoteze sunt combătute constant cu argumente solide!
„Este singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi”! Prin modul strălucit în care a explicat moartea care dobândește Învierea, Sfântul Arsenie de la Prislop ne mărturiseşte cu multă claritate: „Aproape n-aș putea spune când S-a smerit Hristos mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe Cruce sau când S-a pogorât din Slava Lui de Dumnezeu, întrupându-Se în biata fire omenească?” El, făcându-Se Om, Se face carne, cu toate înclinațiile ei. Dar Iisus n-a ascultat de ele, de toate. Înclinarea senzuală a fost biruită, așa că trebuie biruită și de noi! Aceasta se petrece în viață, prin neîncetata lepădare de sine, prin crucea noastră cea de fiecare zi.
Așa se restabilește temelia cea străveche, subliniază cu duhovnicească sinceritate sfântul! În explicația sa asupra Învierii, care triumfă asupra morții, Sfântul Arsenie Boca ne atrage atenția că prin moartea pe Cruce, trupul se purifică. Acesta ajunge să fie expresia și mijlocul direct al lui Dumnezeu, devenind trup spiritual al Dumnezeu-Omului înviat. Așa cum și noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne curățească viața de întinăciuni, Hristos ne trimite câte o rugăciune în fiecare zi, câte o Săptămână a Patimilor, câte o viață pe Cruce.
„Dar, Iisus n-a făcut așa; nici noi să nu facem!” se subliniază. S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe Cruce! Toată viața lui Iisus a fost ca atare! Iar cea mai grea cruce, moartea, a izbutit-o prin biruința cea mai mare, Învierea sau omorârea morții. Căci Iisus o biruiește în viață; iar cu moartea Sa cea de bună voie a biruit-o și pentru toți oamenii, de la începutul până la sfârșitul lumii, reiterează sfântul. Acesta este motivul pentru care, prin Învierea lui Iisus, avem chezășia că vom învia și noi ca Iisus, căci El este începătorul pentru noi în toate. „Altă mărturie a veșniciei noastre mai tare ca aceasta nu ne-a dat nimeni!”
Poate că tocmai fiindcă e cea mai tare, uluiește obișnuitul în care dormim și poate tocmai de aceea nu îndrăznim să credem în învierea noastră! Fără aceste credință, viața noastră pare că n-are sens, nici scop în sine, pare decolorată și neliniștită, arată Sfântul Arsenie! În esenţa sa, creștinismul se întemeiază și dăinuiește prin Întemeietorul său, prin Învierea Lui din morți, acesta fiind ultimul cuvânt. Poate că noi suntem cei care cădem din creștinism, nu creștinismul se îndepărtează de noi! Creștinii cad în păcat și neîncredere, nu Iisus, iar minciuna iudeilor n-a surpat Învierea lui Iisus. Dumnezeu nu cade, ci, uneori, se coboară cu privirea spre noi!
Dar, căzând noi din creștinism, ni se pare că a căzut altcineva, nu noi! De aceea, în credinţa Sfântului Arsenie, moartea este strâns legată de înviere. Chiar dacă multora li se pare că totul se sfârșește în mormânt, creștinul își inscripționează pe crucea de la căpătâi: «Aștept învierea morților», iar credinciosul nu se teme de moarte, deoarece Iisus a desființat-o. El a schimbat sensul acesteia, întorcându-i menirea, pentru că acum, pentru credincioși, moartea este ultimul botez, ultima curățire.
În plus, de multe ori, doar pentru că nu putem gândi ceva care depășește limitele rațiunii, nu înseamnă că putem concluziona inexistența faptului respectiv. Există idei care depășesc limitele rațiunii, dar care trebuie să fie cunoscute. De aceea a venit Iisus, pentru a ne descoperi configurația celuilalt tărâm, cel al veşniciei.
Așadar, după intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos a fost judecat, răstignit, a murit pe cruce și a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat ca un biruitor, pentru mântuirea neamului omenesc, prin puterea Dumnezeirii Sale. Paștele este precedat de 40 de zile de post aspru, urmate de Săptămâna Pătimirilor. Numărul 40, care apare frecvent în Vechiul Testament, are o semnificație profundă. Aceasta este o perioadă în care Dumnezeu încearcă atașamentul credincioșilor, pentru a renaște o nouă generație.
Sfântul Arsenie de la Prislop ne convinge că viața creștină, în urma lui Hristos, spre deplina asemănare cu El, este: „O Cale a Crucii, o cale de mântuire, de ispășire a păcatelor”. Însă, noi căutăm mereu căi de a scăpa de cruce, ignorând adevărata sa semnificație. Sfântul Arsenie de la Prislop ne dojeneşte: „Noi facem de rușine Crucea lui Hristos, dar și Crucea lui Hristos ne face de rușine pe noi!”
Profesor dr. Vasile GOGONEA
